Când oamenii mă întreabă ce fac, răspund automat „bine”, dar în interior simt că mă destram. Parcă există așteptarea să spun că sunt bine, iar pentru ce se întâmplă cu adevărat în mine nu mai este loc. Da, poate că…
Fac ce am de făcut și, din afară, poate părea că totul este în regulă. Nu e că nu pot să-mi duc responsabilitățile. Pot. Doar că tot mai des mă întreb pentru ce fac toate astea și dacă mai are…
Știu că relația mă rănește. Știu și că, in multe privinte, nu mai sunt bine în ea. Dar când mă gândesc să plec, mă sperie și mai tare ce ar putea veni după. Și ajung să rămân pentru că despărtirea…
Îmi fac treaba, răspund și indeplinesc aproape toate task-urile. Din afară poate părea că sunt bine, dar aproape fiecare lucru mă costă mult mai mult decât se vede. Uneori ajung la sfârșitul zilei și simt că am dat aproape tot…
M-am tot rugat și am așteptat un semn, ceva care să-mi arate că Dumnezeu este alături de mine. Dar nu vine nimic și ajung să simt că Dumnezeu lipsește din tot ce trăiesc, exact când am cea mai mare nevoie…
Sunt binevenit numai cât timp o parte din mine rămâne ascunsă, cât timp nu o spun, nu o arăt și nu o las să se vadă în felul în care trăiesc. Când devine vizibilă, nu mai am loc lângă ei….
Știu că partea asta din mine e acolo, dar uneori îmi e mai ușor să nu mă uit la ea. O împing deoparte, evit să o numesc și încerc să-mi văd de viață fără să o bag prea mult în…
Văd mesajele pe care le primesc, mă gândesc să răspund și uneori chiar îmi doresc să vorbesc cu oamenii de care îmi pasă. Dar amân, mă retrag și las timpul să treacă, pentru că până și apropierea ajunge să-mi ceară…
Când mă gândesc să-i spun ce îmi doresc când facem sex, mi-e rușine și mă sperie gândul că după ce află s-ar putea să mă privească altfel. Că poate o să creadă ceva despre mine doar pentru că îmi doresc…
Pagina 1 din 3
MAI DEPARTE