Identitate

Uneori, omul își construiește viața prin roluri, adaptări și așteptări care îi oferă un loc, dar ajunge să nu mai știe ce îi aparține cu adevărat. Aici rămân rostirile despre măști, comparație, rușine, valoarea măsurată prin rezultate sau bani și căutarea unui loc interior din care omul să se poată recunoaște și simți că aparține.

În relația cu propria identitate, unele lucruri rămân greu de spus, dar pot primi nume mai precise. Fiecare nume de mai jos deschide rostiri apropiate: nu știu cine sunt nu mă mai recunosc identitate de gen orientare sexuală nu știu ce îmi doresc nu știu ce am de oferit copilul cuminte copilul invizibil am crescut prea repede trebuie să am grijă de toți mă adaptez până mă pierd port o mască nu simt că am voie să fiu eu nu pot fi eu însumi într-un grup nu pot fi eu însumi între prieteni sunt exclus pentru cine sunt nu știu unde aparțin nu mă mai regăsesc în comunitatea mea mi-am pierdut locul de acasă trăiesc viața pe care o vor alții pentru mine trăiesc un drum care nu e al meu nu pot trăi viața pe care o vreau fără vină mă vând pentru bani mă identific cu rolurile mele am rămas fără rolul meu am pierdut munca prin care mă defineam am pierdut viața pe care o credeam a mea nu pot lăsa în urmă cine am fost am schimbat ceva, dar nu mă regăsesc mă simt străin în propria viață mă schimb, dar cei din jur nu mă mai recunosc mă compar trebuie să demonstrez banii spun cât valorez cred că nu merit cât primesc mă micșorez mi-e rușine de cine sunt