Muncă

Uneori, munca devine locul în care omul își caută valoarea, își asigură viața sau își pierde treptat locul în propria viață. Aici rămân rostirile despre presiune, epuizare, frica de a nu fi suficient, lipsa de recunoaștere, lipsa de voce, captivitate și momentul în care ceea ce face nu mai are sens.

În munca de zi cu zi, unele lucruri rămân greu de spus, dar pot primi nume mai precise. Fiecare nume de mai jos deschide rostiri apropiate: prea mult de dus epuizare munca a devenit o fugă nu știu ce am de oferit trebuie să demonstrez mi-e teamă că nu fac față ceea ce fac eu nu contează nu am voce la muncă conflict furie mi-e greu să cer cât cred că valorează munca mea cred că nu merit cât primesc mă vând pentru bani nu știu cât timp voi mai avea de lucru nu pot pleca din locul în care lucrez munca mea nu mai are sens trăiesc un drum care nu e al meu simt că ceva din mine cere alt drum am pierdut munca prin care mă defineam