Fac ce am de făcut și, din afară, poate părea că totul este în regulă. Nu e…
Sens
Uneori, viața continuă în exterior, dar înăuntru nu mai există un răspuns care să spună pentru ce merită dusă mai departe. Aici rămân rostirile despre golul de sens, valorile care se clatină, reușitele care nu aduc împlinire și distanța dintre om și lumea din care simte că nu mai face parte. Aici rămân și întrebările care apar când timpul încetează să mai pară nesfârșit: ce a fost lăsat mereu pentru mai târziu și cum se schimbă felul de a trăi atunci când omul își întâlnește propria mortalitate.
În căutarea unui sens, unele lucruri rămân greu de spus, dar pot primi nume mai precise. Fiecare nume de mai jos deschide rostiri apropiate: nu mai găsesc sens în viața mea nu mai știu ce contează cu adevărat nu mai cred în lucrurile în care credeam munca mea nu mai are sens am obținut ce voiam, dar nu simt împlinire nimic nu este suficient mă simt străin de lume trăiesc ca și cum aș avea tot timpul din lume mi-e frică de moarte