Chemare

Uneori, omul simte că viața pe care o trăiește nu mai poate cuprinde ceva viu din el, dar nu știe încă ce îi cere acel ceva, dacă poate să îl urmeze sau ce ar costa. Aici rămân rostirile despre drumuri care nu se simt proprii, chemări fără nume, daruri greu de recunoscut, frică, constrângeri și regretul lucrurilor lăsate să treacă.

În fața unei chemări, unele lucruri rămân greu de spus, dar pot primi nume mai precise. Fiecare nume de mai jos deschide rostiri apropiate: simt că ceva din mine cere alt drum trăiesc un drum care nu e al meu munca mea nu mai are sens nu știu dacă e chemare sau fugă nu știu ce am de oferit mă tem că nu am o chemare nu mă simt destul pentru ceea ce mă cheamă mi-e teamă să urmez ce mă cheamă situația în care sunt nu îmi permite să urmez ce mă cheamă am lăsat să treacă ceva care mă chema simt că e prea târziu