Religie

Religia poate fi locul în care omul a primit nume pentru Dumnezeu, speranță, vină, iertare, apartenență și sens. Uneori, însă, ceea ce l-a ținut începe să se clatine, iar credința, regulile sau oamenii care le poartă devin loc de frică, ruptură ori căutare. Aici rămân rostirile despre relația cu Dumnezeu, credința moștenită, îndoială, vină, comunitate și libertatea de a păstra, a pleca sau a căuta altfel.

În relația cu credința, unele lucruri rămân greu de spus, dar pot primi nume mai precise. Fiecare nume de mai jos deschide rostiri apropiate: credința m-a ținut în viață mă rog, dar nu simt nimic simt că Dumnezeu m-a părăsit mi-e frică de Dumnezeu simt vinovăție în fața lui Dumnezeu nu știu dacă Dumnezeu mă mai poate primi simt că trebuie să merit iubirea lui Dumnezeu nu mai știu ce este credință și ce este frică mi s-a spus că trebuie să iert, dar nu pot m-am îndepărtat de Dumnezeu vreau să mă întorc la Dumnezeu, dar nu pot nu mai cred nu mai știu dacă religia mea mă reprezintă mă simt mai aproape de Dumnezeu în afara religiei nu mă mai regăsesc în comunitatea mea familia mea nu acceptă ce cred familia mea nu acceptă ce nu mai cred lumea mă judecă din cauza credinței simt că religia este folosită pentru a mă manipula mă tem că îi dezamăgesc pe cei apropiați dacă aleg altfel nu pot trăi viața pe care o vreau fără vină